De unde vine Yoga și cât din ceea ce practicăm astăzi mai seamănă cu Yoga tradițională?

Dacă articolul trecut ne-a lăsat cu ideea că Yoga este mult mai mult decât mișcare, întrebarea care vine aproape singură este: bine, dar de unde vine toată povestea asta și cât din Yoga pe care o întâlnim astăzi mai are legătură cu ceea ce practicau oamenii cu sute sau mii de ani în urmă?

Răspunsul merită spus de la început, ca să nu vă ținem până la ultima pagină ca într-un roman polițist: Yoga își are rădăcinile în vechile tradiții de practică, reflecție și spiritualitate ale subcontinentului indian, dar nu a existat niciodată sub forma unui pachet unic, perfect, care s-a transmis neschimbat până astăzi. Yoga s-a dezvoltat, s-a diversificat, a preluat forme noi și a fost reinterpretată de numeroase școli și generații de practicanți.

Prin urmare, ceea ce practicăm astăzi seamănă cu Yoga tradițională în anumite elemente esențiale și diferă foarte mult de ea în altele. Posturile, lucrul cu respirația, concentrarea, meditația și preocuparea pentru transformarea interioară au rădăcini reale în tradiție; felul în care Yoga este organizată astăzi în clase de o oră, centrată deseori pe numeroase posturi, fitness, flexibilitate sau wellness este, în bună măsură, rezultatul unei istorii mult mai recente.

Salutare, dragilor!

La Alchimia Vieții practicăm Hatha Yoga tradițională, iar pentru noi cuvântul „tradițională” nu înseamnă că încercăm să reconstruim artificial o zi din viața unui yoghin de acum o mie de ani, nici că refuzăm orice adaptare la omul care trăiește în București în secolul XXI.

Pentru noi înseamnă, înainte de toate, să nu desprindem o bucățică din Yoga și să pretindem că bucățica este întregul sistem.

Posturile sunt importante, dar nu sunt totul. Respirația este importantă, dar nici ea nu este totul. Meditația, disciplina, studiul, atenția acordată modului în care trăiești, relației cu propriul corp, cu ceilalți și cu viața spirituală se completează reciproc.

În practică am observat și ceva care ne place foarte mult la această tradiție: Yoga poate rămâne vie fără să-și piardă rădăcinile. Omul de astăzi nu are exact aceleași probleme, aceeași viață socială și același context cultural ca un practicant din India medievală, dar continuă să aibă un corp, o minte care uneori refuză să tacă, emoții, atașamente, frici, întrebări despre sens, suferință, iubire și Dumnezeu.

În acest sens, textele vechi pot vorbi unui om modern surprinzător de direct, chiar dacă telefonul mobil, traficul de dimineață și întâlnirile pe Zoom nu figurează, din câte știm, printre obstacolele enumerate de Patanjali.

Ce am observat noi în practica Yoga, la Alchimia Vieții?

Participanți la un workshop despre istoria yoga organizat de Alchimia Vieții, ascultând explicațiile lui Eugen Mîrtz

Dar cât de veche este, de fapt, Yoga?

Aici trebuie să fim puțin atenți, pentru că pe internet circulă foarte ușor afirmații de tipul „Yoga are exact 5.000 de ani”, ca și când cineva ar fi găsit certificatul ei de naștere.

Istoria reală este mai interesantă și mai puțin comodă.

Sursele scrise în care apar clar practici și idei pe care le putem lega de Yoga devin vizibile în literatura veche indiană, în special în Upanișadele târzii, unde întâlnim deja preocupări legate de controlul simțurilor, concentrarea minții, respirație și realizarea naturii profunde a ființei. Mahabharata, iar în interiorul ei Bhagavad Gita, păstrează la rândul lor numeroase concepții și practici yoghine și vorbesc despre Yoga ca despre ceva deja cunoscut, nu ca despre o invenție nouă.

Un lucru este, așadar, foarte important: Patanjali nu a inventat Yoga.

Când apar Yoga Sutra, existau deja tradiții, practici și concepții yoghine. Patanjali le-a sistematizat într-o formulare care avea să devină extraordinar de influentă, iar sistemul său cu opt componente — yama, niyama, asana, pranayama, pratyahara, dharana, dhyana și samadhi — a devenit unul dintre marile repere ale istoriei Yoga. Sursele academice subliniază chiar că înaintea lui existau variante diferite de Yoga, inclusiv sisteme cu alt număr de componente; nu a existat cândva o singură „Yoga primordială” practicată identic de toată lumea.

Așadar, dacă ne imaginăm istoria Yoga ca pe un copac, Patanjali nu este omul care a plantat prima sămânță, ci unul dintre cei care au organizat extraordinar de bine o parte importantă a copacului și ne-au lăsat o hartă după care încă ne orientăm.

Mult mai târziu.

Cercetările istorice realizate în cadrul Hatha Yoga Project de la SOAS arată că ceea ce ajunge să fie numit Haṭha Yoga se dezvoltă în India medievală, aproximativ începând din jurul anului 1000, în cadrul mai multor tradiții ascetice și religioase. În această etapă, corpul capătă o importanță deosebită ca instrument al practicii, iar Hatha Yoga dezvoltă tehnici fizice, respiratorii și energetice din ce în ce mai elaborate.

Dar apare aici o surpriză foarte bună pentru omul de astăzi. Dacă te gândești la Hatha Yoga modernă, probabil te gândești imediat la posturi. În textele vechi, lucrurile nu stau chiar așa.

Cercetătorii Hatha Yoga Project arată că, în textele timpurii, asana desemnează frecvent mai ales poziția așezată în care se realizează alte practici, în timp ce posturile complexe și numărul mare de asane cresc treptat în perioadele ulterioare. În schimb, pranayama — controlul respirației — era una dintre practicile definitorii ale metodelor fizice de Yoga premoderne. Abia din secolul al XVII-lea găsim o creștere accentuată a numărului de posturi descrise în texte.

Una dintre lucrările fundamentale ale acestei tradiții, Haṭhapradīpikā, este datată în prima parte a secolului al XV-lea și reunește posturi, practici respiratorii și alte tehnici într-un sistem de Hatha Yoga care avea să devină foarte influent.

Asta înseamnă că nici măcar ceea ce numim Hatha Yoga tradițională nu a fost o fotografie înghețată în timp. Și ea are o istorie îndelungată.

Și unde apare Hatha Yoga în poveste?

Aici ajungem într-o zonă în care cercetarea modernă a schimbat destul de mult povestea simplificată pe care mulți dintre noi am auzit-o.

În secolele al XIX-lea și mai ales al XX-lea, Yoga a intrat într-o perioadă de transformare accelerată. Practicanți și profesori indieni au început să o prezinte unor categorii tot mai largi de oameni, inclusiv publicului occidental, iar această evoluție s-a întâlnit cu mișcările moderne de cultură fizică, gimnastică, educație corporală și preocupare pentru sănătate.

Studiile despre ceea ce cercetătorii numesc adesea „modern postural yoga” arată că formele contemporane centrate pe asane nu sunt pur și simplu copii perfecte ale unei practici antice, dar nici nu au apărut din nimic. Sunt rezultatul unei dezvoltări în care tradițiile indiene s-au întâlnit cu transformări sociale, naționalism indian, metode moderne de educație fizică și, ulterior, cu răspândirea internațională a Yoga.

Aici merită să evităm două extreme.

Prima ar fi să spunem: „Tot ce facem astăzi are cinci mii de ani și oamenii practicau exact aceleași secvențe pe aceleași saltele.” Istoric, nu putem susține asta.

Cealaltă extremă ar fi să spunem: „Yoga modernă nu mai are nicio legătură cu tradiția.” Nici aceasta nu este corectă.

Realitatea este mult mai interesantă: există continuitate și transformare în același timp.

Atunci de unde au apărut toate posturile pe care le vedem astăzi?

Au rămas asanele, chiar dacă repertoriul și importanța lor s-au schimbat enorm, au rămas tehnicile de pranayama, meditația, concentrarea, folosirea mantrelor în anumite tradiții, ideea de disciplină, studiul minții, anumite concepții despre corpul subtil, practica transmisă de profesori și ideea fundamentală că Yoga trebuie practicată, nu doar discutată.

A rămas și căutarea transformării omului, deși limbajul prin care este descrisă s-a schimbat foarte mult.

Un text vechi poate vorbi despre eliberare, discernământ, samadhi sau depășirea suferinței, în timp ce o reclamă modernă poate vorbi despre flexibilitate, stres, tonus sau „cea mai bună versiune a ta”. Uneori este aceeași tradiție privită prin alte lentile, alteori accentul s-a mutat atât de mult încât numai câteva elemente mai păstrează legătura cu sistemul din care provin.

De aceea, simplul fapt că două persoane spun „fac Yoga” ne spune astăzi surprinzător de puțin despre ceea ce fac efectiv.

Una poate practica aproape exclusiv asane într-o clasă foarte apropiată de fitness, alta poate combina posturile cu pranayama, meditație și studiul textelor, alta poate urma o tradiție devoțională, alta poate practica în principal meditație.

Și atunci ce a rămas din Yoga tradițională?

Este o întrebare mai dificilă decât pare, tocmai pentru că nu a existat o singură formă tradițională de Yoga. Cercetătorii istoriei Yoga vorbesc despre o pluralitate de tradiții, practici și sisteme, uneori foarte diferite între ele. Chiar și în India premodernă au coexistat interpretări diverse ale Yoga.

Din acest motiv, când noi spunem că la Alchimia Vieții practicăm Hatha Yoga tradițională, nu spunem că există undeva o singură secvență imuabilă pe care toți yoghinii au practicat-o de două mii de ani.

Pentru noi, tradițional înseamnă să păstrăm Yoga ca sistem și stil de viață, nu ca gimnastică.

Înseamnă că trupul este important, dar îl punem în relație cu respirația, atenția, mintea, disciplina și evoluția interioară, iar practica nu se termină în momentul în care strângem salteaua. Înseamnă, de asemenea, să studiem sursele din care această practică provine, să respectăm contextul tradițiilor pe care le folosim și să nu reinventăm după bunul plac o explicație doar pentru că sună frumos pe internet.

Iar în felul în care trăim noi această practică, dimensiunea spirituală și relația cu Dumnezeu nu sunt elemente decorative adăugate ulterior, ci fac parte din modul în care înțelegem transformarea omului.

Ce înseamnă atunci „Yoga tradițională”?

Aici cercetarea ne oferă poate cea mai importantă corecție: istoria Yoga nu este o linie dreaptă.

Proiectele academice recente bazate pe traducerea și compararea textelor sanscrite, studiul manuscriselor, iconografiei și comunităților de practicanți arată că practicile Yoga s-au schimbat în timp chiar în interiorul Indiei. Hatha Yoga însăși a fost o tradiție dinamică, care s-a dezvoltat prin contacte între mai multe medii ascetice și religioase și a fost integrată ulterior în diferite școli.

Pe de altă parte, cercetarea dedicată Yoga moderne arată că accentul extraordinar pus astăzi pe postură este relativ recent. În multe forme contemporane, Yoga a fost reorganizată în jurul unor clase standardizate, sănătate, performanță fizică și experiență individuală, în dialog atât cu tradițiile indiene, cât și cu mișcările globale de cultură fizică.

Ce spune cercetarea modernă despre această evoluție?

Imaginează-ți doi oameni care intră în două săli diferite, în aceeași seară.

Primul face timp de o oră o succesiune intensă de posturi. Transpiră, își lucrează mobilitatea și pleacă acasă. Nu se vorbește despre respirație în mod special, despre meditație, despre filosofia Yoga sau despre felul în care practica ar putea continua în afara sălii.

Al doilea face și el asane, dar învață să observe cum respiră, când forțează, cum reacționează la dificultate, practică pranayama, poate are o perioadă de concentrare sau meditație și, treptat, începe să studieze și principiile care stau în spatele sistemului yoga.

Amândoi pot spune perfect legitim: „Am fost la Yoga”, dar experiența lor nu este aceeași.

Și acesta este unul dintre motivele pentru care merită să știm puțină istorie. Nu pentru a sta cu lupa asupra celorlalți și a decide cine face „Yoga adevărată” — avem suficiente motive de ceartă în lume și fără să pornim războaiele saltelelor — ci pentru a putea alege conștient ce vrem noi să practicăm și cât de profund vrem să ne cunoaștem pe noi înșine.

Care este diferența dintre Yoga tradițională și Yoga modernă în viața reală?

După ani de practică, una dintre concluziile la care am ajuns este că tradiția are valoare atunci când rămâne vie.

Nu vrem să păstrăm Yoga într-o vitrină și nici să o tratăm ca pe o piesă de muzeu de care nimeni nu are voie să se atingă. Dar nici nu vrem să luăm un sistem construit și transmis de-a lungul secolelor, să păstrăm numai partea care arată bine într-o fotografie și să uităm că în spatele ei există o concepție mult mai amplă despre om.

Pentru noi, a practica tradițional înseamnă să avem suficient respect față de ceea ce am primit încât să încercăm să o experimentăm și să o integrăm în viața noastră de zi cu zi așa cum este fără a o moderniza de dragul esteticului sau al oricărui alt motiv.

Pentru că și aici revenim la ceva ce vom spune probabil de multe ori în această bibliotecă: Yoga poate fi studiată, însă trebuie și trăită.

Poți afla istoria pranayama dintr-o carte, dar cartea nu poate respira în locul tău. Poți citi sute de pagini despre concentrare, dar la un moment dat trebuie să rămâi singur cu propria minte și să descoperi ce se întâmplă acolo. Poți memora toate cele opt trepte ale lui Patanjali, dar adevărata întrebare începe când încerci să vezi dacă vreuna dintre ele îți schimbă felul în care trăiești.

Ce am învățat noi, cei de la Alchimia Vieții din practica Yoga zilnică

Yoga provine dintr-un ansamblu foarte vechi și divers de tradiții de practică și gândire dezvoltate în subcontinentul indian, care au evoluat timp de secole în forme diferite. Patanjali a sistematizat una dintre cele mai influente forme ale Yoga clasice, iar Hatha Yoga s-a dezvoltat mai târziu în India medievală, punând un accent tot mai mare pe tehnicile corpului, respirației și energiei. Yoga pe care o întâlnim astăzi păstrează numeroase elemente tradiționale, dar forma ei modernă, în special accentul dominant pus pe posturi, clase și sănătate fizică, este rezultatul unei evoluții mult mai recente.

Și atunci, de unde vine Yoga și cât din ceea ce practicăm astăzi mai seamănă cu Yoga tradițională?

Continuă explorarea!

Yoga a traversat secole de istorie, dar esența ei merită descoperită și astăzi. Explorează ce o face diferită, experimentează practica și aprofundează-i învățăturile.

Explorează diferențele

De ce posturile Yoga nu sunt același lucru cu exercițiile de fitness sau stretchingul?

La prima vedere, multe posturi Yoga seamănă cu exercițiile de fitness sau stretching. Descoperă ce le diferențiază și de ce Yoga înseamnă mai mult decât mișcare.

Descoperă Yoga prin experiența lui Eugen Mîrtz

Ce rămâne esențial din Yoga după peste 50 de ani de practică și predare? Descoperă pastilele de înțelepciune ale lui Eugen Mîrtz, în care împărtășește observații, reflecții și învățăminte despre Yoga.

Explorează editorialele

Descoperă Hatha Yoga tradițională prin practică

Dincolo de istorie și teorie, Yoga este o experiență personală. Descoperă cum se practică Hatha Yoga tradițională în cadrul cursurilor organizate la Alchimia Vieții.

Explorează cursurile Yoga